O maşină veche de 5 ani încă mai "merge". După 5 ani, valoarea i-a scăzut deja la jumătate. După 10 ani e o "vechitură". Dacă ai o maşină de 20 de ani, toţi copiii din faţa blocului vor râde de "rabla aia" cu roţile dezumflate, sub care se refugiază vara câinii.

Dar, după 30 de ani, se întâmplă ceva. După 30 de ani, maşina începe să se metamorfozeze brusc. Pentru "ea" începe, de-acum înainte, un alt fel de poveste. Dacă a reuşit să treacă testul timpului, după 30 de ani, maşina ta are toate şansele să intre în istorie. Comparativ cu oamenii care le conduc, maşinile au un avantaj: cu cât trec anii, cu atât le sporesc şansele să arate mai bine în viitorul îndepărtat.

Conform standardelor stabilite de Federation Internationale des Vehicules Anciens (FIVA) şi preluate, la noi, de Retromobil Clubul Român (RCR), vehiculele istorice se clasifică în următoarele categorii:

1. Moderne. În general, aici intră maşinile care au 30 de ani vechime. În sensul strict, specialiştii includ în această categorie maşinile fabricate între 1971 şi 1977. Evident, anul 1977 nu reprezintă vreo barieră cuantică imposibil de trecut. Cu trecerea timpului, orice maşină poate deveni un "retromobil". Un automobil construit în 1984 va fi şi el, peste câţiva ani, un "retromobil". Asta, dacă nu ajunge cumva la groapa de gunoi.

2. Post-clasice. Sunt maşinile produse între 1961 şi 1970. Deja discutăm de maşinile din filmele clasice americane. Alea care includeau urmăriri între Dodge-uri şi Chevrolet-uri de poliţie cu girofare cât casa şi alte acareturi precum pantalonii evazaţi, şosetele din plastic şi hippioţii de la Woodstock. Pe timp de pace, americanii visau să conducă un Thunderbird prin deşertul Arizona, iar pe timp de război zburau cu elicopterele Huey deasupra junglei vietnameze.

3. Clasice. Părinţii noştri încă mai ţin bine minte Zil-urile comuniste şi Volgile negre. Iar dacă unul din părinţi a fost securist sau mare ştab comunist, probabil că a avut şi privilegiul de a conduce o asemenea monstruozitate. Din fericire, au mai existat şi alte maşini construite în acea perioadă. Care, în clasificarea strictă a celor de la Retromobil Clubul Român, include toate autoturismele produse între 1946 şi 1960. De ambele părţi ale Cortinei de Fier.

4. Post-vintage. Tot ce este produs între 1931 şi 1945. Maşini care - după cum ştim din filmele lui Sergiu Nicolaescu - erau pline de legionari îmbrăcaţi în pardesie de piele. Când nu-l urmăreau pe comisarul Moldovan, legionarii stăteau cocoţaţi şmechereşte "în afară", pe strapontinele maşinii şi mitraliau din mers comuniştii de nădejde care făceau piaţa la Matache. Din aceeaşi perioadă vin şi maşinile armatelor care s-au bătut în Al Doilea Război Mondial. Care, spun unii, a fost câştigat graţie Jeep-ului 4x4 american.

5. Vintage. Perioadă grea. Anii crizei şi ai Prohibiţiei: 1919 - 1930. Cu toate acestea, fabricanţii de automobile nu au fost deloc în criză de idei frumoase în acele timpuri grele. Şi au demonstrat-o construind nişte maşini care păstrează ceva din eleganţa epocii. O eleganţă similară cu cea a ghetrelor, pălăriilor din fetru şi care reţine ceva din romantismul dansului charleston şi al paşilor de step.

6. Veteran. Când vorbim de "veterani de război", ne referim, cel mai adesea, la veteranii celui De-al Doilea Război Mondial. Când vorbim de maşini "veterane", discutăm aici despre maşinile care au prins Războiul cel Mare. Şi puţin din Belle Epoque. Mai precis, perioada 1906 - 1918.

7. Antice. Vorbim aici de maşini cu adevărat antice. Chiar nu este o metaforă. Orice maşină construită până la data de 31 decembrie 1905 este considerată "antică". Dacă Alexandru cel Mare ar fi avut, prin absurd, maşină (şi nu un cal pe nume Bucefal) - tot "antică" se numea. În această categorie nu intră caii şi trăsurile.