Ce-i trebuie unei maşini să fie cool? Să luăm, de exemplu, un Aston Martin DB 5, model 1965. Este maşina pe care a condus-o James Bond în "Goldfinger" (ştiţi filmul, e ăla cu acel schimb genial de replici: "You expect me to talk? - No, mr. Bond, I expect you to die!").

În privinţa acestui model, specialiştii au decis, în unanimitate, că este cea mai reuşită maşină dintre toate cele conduse de spionul britanic în îndelungata sa carieră. Este o maşină care nu impresionează neapărat prin mitralierele Browning calibru 50, amplasate strategic sub farurile frontale. Nici măcar prin motorul de patru litri sau viteza maximă de 233 kilometri pe oră. Să recunoaştem: maşina este la fel de frumoasă ca o "Bond girl". Şi, pe deasupra, mai este şi culoarea: argintie, la fel ca gloanţele alea, speciale, care câştigă de unele singure bătălii cu Forţele Răului.

Mai mult, spre deosebire de multe maşini-spion care există doar în filme, acest Aston Martin există şi în realitate. Cu tot cu gadgeturile domnului Q. E maşina de vis pe care o conducem în visele noastre.

Un elveţian anonim a reuşit să-şi ducă visul până la capăt şi să o cumpere. S-a întâmplat la o licitaţie organizată în urmă cu trei ani, la care colecţionarul mâncător de ciocolată a plătit peste un milion de lire sterline pentru maşină. Bolidul a fost vândut la pachet cu plăcile de înmatriculare interşanjabile (JB 007 şi 007JB), aruncător de ţinte şi ulei (pe post de capcane pentru urmăritorii prea îndrăzneţi). Preţul include până şi paravanul antiglonţ retractabil, din spate (pentru urmăritorii şi mai îndrăzneţi).

Faţă de modelul din film, maşinii îi lipseşte, totuşi, un lucru: scaunul ejectabil, despre care producătorii au considerat că este totuşi mai înţelept să fie schimbat cu unul normal, bine fixat în podea. A, şi evident, preţul nu a inclus mitralierele Browning. În Elveţia, politica armelor este una a naibii de restrictivă. După mai bine de 40 de ani, maşina super-spionului se plimbă liniştită pe văile Alpilor.